De azi pe noul domeniu: gabrieldombri.com

24Aug10

După multe ezitări și socotiri, am decis în sfâtșit să trec pe propriul domeniu de site blog: De azi voi scrie pe www.gabrieldombri.com, continuând cele deja începute aici – recenzii de cărți de business și marketing, opinii despre marketingul online, idei despre a face business etc. -, dar vor apărea și câteva lucruri noi, în câteva săptămâni primul proiect-pilot despre ce înseamnă a face afaceri în zona asta a României. Vă voi da mai multe detalii în zilele care urmează, așa că urmăriți noul blog dacă vă interesează subiectul.

Toată schimbarea asta, care, iarăși, după cum o să vedeți în zilele următoare, face parte dintr-o mișcare mai largă de repoziționare a lucrurilor, a fost puternic influențată pozitiv de ajutorul tehnic dat de Adrian Rus și Mircea Șoaica. Thank you, guy!

În rest, mulțumesc pentru atenția de aici de până acum și vă aștept pe www.gabrieldombri.com. Enjoy!


Filed under: Business, Stuff around   |  2 Comments
Tags: , , ,

Idei despre business în online (4): A arăta bine

24Aug10

Ideea 4:  Vreau un site care să arate bine.

E prost pusă problema: poate fi absolut irelevant acest ”să arate bine” dacă website-ul nu reușește să își atingă obiectivele (și mai mult ca sigur obiectivul major nu va fi să arate bine, ci mult mai probabil să aducă un rezultat monetizabil). De aceea, întâi stabilește-ți strategia din care să îți extragi obiectivele majore ale websiteului, apoi găsește pe cineva care înțelege aceste obiective și este capabil să îți ofere acele soluții de implementare care să ducă în cel mai eficient mod la îndeplinirea lor. Abia de aici înainte se poate pune problema look-ului (cromatică, feeling general și detalii de design), înainte de acesta fiind chestiuni încă alte chestiuni importante, precum: usability, funcționalitate, programe de conversie sau structuri și flow-uri informaționale.

O observație. Soluțiile Flash – considerate rezolvarea supremă pentru un site care arată bine – trebuie privite cu multă atenție, mai ales când se ajunge la propuneri de full flash pentru un website. Tehnologia vine cu câteva probleme tehnice și cu o poziționare foarte ne-interactivă (deși pe la noi se consideră că flash-ul e culmea interactivității): indexare slabă în motoarele de căutare (deci posibilități foarte restrânse de SEO), administrare problematică, timp de încărcare de obicei mare, nevoia de plugin-uri pentru utilizare etc. Iar chestiunea cu interactivitatea e foarte simplă: în sine, flashul e tot atât de interactiv pe cât un program TV e interactiv. Interactivitatea înseamnă fundamental următorul lucru:  un sistem ar trebui să fie destul de inteligent încât să îți ofere exact răspunsurile potrivite la anumite cereri pe care i le faci interacționând cu el, pe niște opțiuni deja existente acolo. Ceea ce înseamnă: să te lase pe tine să conduci jocul dar să știe ce să îți ofere în funcție de ce îi ceri. Cu cât posibilitățile de interactiune și răspuns sunt mai complexe, cu atât este mai interactiv un sistem.

În concluzie: un website nu trebuie fără îndoială să arate prost, Doamne ferește! Dar nu cădea sub vraja designului care nu îi slujește obiectivele. Un website trebuie să arate în așa fel încât să își poată îndeplini cu succes obiectivele și să spună ceva pozitiv despre brandul pe care îl propune. Atât. Restul sunt povești frumoase, de vândut când nu ai soluții!

*

Citește și celelalte articole din această serie:

Ideea 1: În online, implementarea e rapidă, iar costurile sunt mici.

Ideea 2: Online-ul e ieftin.

Ideea 3: Am o idee de business online, îmi fac site și lucrurile merg de la sine.


Filed under: Business, Online   |  Leave a Comment
Tags: , , , , , , , ,

Idei despre business în online (3): A avea succes

23Aug10

Ideea 3: Am o idee de business online, îmi fac site și lucrurile merg de la sine.

Fals!  Fie că ai o idee de afacere online (magazin, blog, publicație etc.), fie că vrei să fii prezent și online cu un business offline (pentru că toți concurenții tăi sunt acolo sau pentru că vezi oportunități interesante), lucrurile trebui făcute în același fel: vezi dacă oamenii pe care îi vizezi ca business sunt de găsit online (și încearcă să îi împarți pe profiluri socio-demografice și comportamentale – ca să poți realiza acele user & buying personas, care vor fi absolut esențiale pentru a comunica cu eficiență), gândește-te ce vrei să obții ca business prin prezența online și fă-ți estimări de venituri și cheltuieli pentru a vedea cât te poți intinde cu investițiile și mai ales cum poți supraviețui până afacerea va începe să funcționeze conform obiectivelor financiare stabilite. Abia din punctul ăsta ar fi cazul să mergi mai departe spre parcurgerea celorlalți pași în dezvoltare. Lasă siteul întâi și vezi la ce îți trebuie acel site și ce ar trebui să îți aducă el. Ai putea chiar vedea, după analiza acestor întrebări, că nici nu îți trebuie site, ci ar fi mult mai potrivită o altă formă de prezență online, probabil mai ieftină și mai eficientă.

Ideea fundamentală de aici este că atât ideea, cât și mizele de business legate de online trebuie testate strategic și financiar. Dacă aceste analize îți spun că un proiect nu va merge, o să ai probabil nevoie de minuni ca el să meargă. Dacă strategic și financiar lucrurile au perspective interesante, treci la pașii următori. Și  încă un lucru cu care m-am întâlnit de atâtea ori încât trebuie spus foarte răspicat: acceptă că uneori nu te pricepi la toate lucrurile și că sunt alții care te pot ajuta mult mai ieftin (pentru că a nu da niște bani când trebuie poate fi o investiție foarte proastă în contextul general al business-ului tău). Iar dacă știi ce vrei și ce să ceri, chiar poți face investiții bune în zonele acestea.

Acum, pe de o parte, problema mare cu online-ul este că părând ieftin și ușor nu te mai face atent la cât pierzi dacă nu faci lucrurile bine. Iar dacă nu ai planificări de costuri și indicatori de măsurare, nici nu prea vei știi cât și unde pierzi bani. Dar o pierdere e tot o pierdere, oricum o iei.

Pe de altă parte, pare atât de ușor să lansezi un proiect online, încât se lansează multe proiecte care nu au nici un model de business la bază. Sau au modele care, dacă ar fi privite un pic cu atenție, s-ar realiza că nu sunt șanse realiste să funcționeze. Dar toate acestea costă, iar dacă nu vrei să faci mecenat, ar fi bine să lucrezi ca un investitor, adică cu un rezultat clar și cuantificabil în minte. Pe zona asta, cu cât e mai ușor să intri, cu atât e mai probabil să fii neprofitabil (Michael Porter a scris în HBR despre asta – Strategy and the internet (martie, 2001) și este un punct major de argumentare în Karaoke Capitalism al lui Ridderstrale & Nordstrom (2003)), prin urmare să ieși din business rapid.

Ca o concluzie (intermediară cumva): Ca să ai șanse (mai bune) de reușită cu un proiect online, ar trebui să ai toate cele patru componente ale modelului IMIM destul de bine clarificate înainte de decizia finală de dezvoltare, că altfel riști (oricum riști, dar măcar pe niște perspective anticipabile) inutil și te vei și împotmoli de multe ori în întrebări precum: Acum ce mai trebuie să fac? Oare asta de ce nu merge? Se poate și mai bine pe zona asta? etc.

Ideea de business trebuie testată ca propunere de valoare, ca potențial diferențiator, ca model de business și ca perspective financiare. Marketingul (și pun sub acest nume tot ce înseamnă a face ca ideea de business să funcționeze în raport cu exteriorul), mai bine spus strategia de marketing, ar trebui să îți clarifice unde vrei să ajungi, de ce resurse ai nevoie și să îți filtreze tacticile pe care le poți pune în valoare ca să ajungi acolo. Implementarea ar trebui să clarifice concret modalitățile, timpul, resursele și necesitățile adiacente pe care le vei folosi ca să dezvolți acel business, iar Măsurătorile (și implicit optimizările) vor trebui să îți dea filtrele de control în administrarea performanței proiectului. Acesta este, într-o privire, modelul IMIM de dezvoltare a unui proiect online, asupra căruia voi reveni într-un articol viitor cu mai multe detalieri.

*

Citește și celelalte articole din această serie:

Ideea 1: În online, implementarea e rapidă, iar costurile sunt mici.

Ideea 2: Online-ul e ieftin.


Filed under: Business, Online   |  Leave a Comment
Tags: , , , , , , , , ,

Idei despre business în online (2): A fi ieftin

22Aug10

Ideea 2: Online-ul e ieftin.

Cred că asta e marota supremă când vine vorba despre online (alături de aceea că în online totul e măsurabil, dar la asta o să revin altă dată). Da, e ieftin pe perfomanță, altfel e scump. Și uneori scump rău!

Dar din nou, trebuie iesit din zona afirmațiilor absolute și trecut la cele contextuale. Vorbim aici de a fi ieftin sau scump din perspectiva atingerii unor obiective de business, altfel suntem pe lângă subiect. Și vorbim despre a face un business online sau de a ajuta un business offline prin mecanisme de prezență și promovare online. Iar din perspectivele acestea, sunt unele zone unde online-ul poate fi mult mai performant decât offline-ul. ROI-ul per persoană vizată ca business poate fi mult mai bun decât în cazul unor abordări offline. Punct.

Dar ca să ajungi acolo, trebuie ne întoarcem la afirmațiile bazale din celelalte articole ale acestei serii: dacă nu îți planifici bine business-ul, nimeni nu poate face online-ul ieftin pentru tine, adică eficient, adică aducător de profit. Strategic vorbind, filosofia e simplă: vezi ce vrei să obții, vezi dacă sunt șanse reale de a putea obține acele lucruri (timp, buget, competiție, piață etc.) și alege (sau cere soluții de la alții) cele mai bune (=performante per unitate de investiție) modalități de a ajunge acolo. Apoi: Fă-o!

Acum, practic vorbind, de regulă e destul de ieftin să creezi și să administrezi prezențe online, dar e mult mai scump să faci aceste prezențe performante. Adică să le faci să își atingă obiectivele. Este scump să faci marketing online performat, dar, vestea bună e că, deși obligatoriu și scump, făcut bine, marketinul online se va sponsoriza de la un moment dat singur și îți va aduce profit.

Ca să fim bine înțeleși: acest scump înseamnă: necesită resurse semnificative și constante. Dar dacă strategiile (de business, de marketing și de online) sunt bine setate, acest scump devine imediat o oportunitate de investiție foarte interesantă. Marketingul online (dar și offline, diferențele dintre cele două zone fiind de tactici și potențial de performanță) este cel care îți va aduce sau nu business și îți va salva sau îngropa proiectul. De aceea, el este obligatoriu și ar trebuie făcut de toată lumea din business-ul tău și considerat o operațiune vitală de management.

Ca o concluzie: online-ul nu e nici scump, nici ieftin, dar poate fi foarte performant dacă e facut bine. Prin urmare, cum acum poți să ai repede toate instrumentele la îndemână: informație, specialiști, buget – depinde doar de tine să ai curajul și discernământul de a-l face performant.

*

Mai vezi celălalt articol din această serie: Idei despre business în online (1): A fi rapid


Filed under: Business, Online   |  Leave a Comment
Tags: , , , , ,

Idei despre business în online (1): A fi rapid

21Aug10

Încep azi o serie de articole despre diverse idei mai mult sau mai puțin prizate prin piața din România despre cum e online-ul și cum e să faci afaceri luând în considerare online-ul. Insighturile vin din discuții cu oameni de decizie din diverse zone ale business-ului, iar poziția față de lucrurile acestea este asumat personală. Enjoy și aștept și alte marote despre online, mai ales cele care ar trebui demontate once and for all! :)

Ideea 1: În online, implementarea e rapidă, iar costurile sunt mici.

Discutabil și doar foarte contextualizat. Da, de multe ori este, însă numai după ce ai văzut că e relevantă implementarea acelui proiect și ai o idee destul de clară despre cum ar trebui să arate din punctul de vedere al obiectivelor de business. Nu te apuca întâi de implementare și după aceea de strategie. Miza strategiei este să îți justifice o idee din punctul de vedere al potențialului de business și să îți proiecteze perspectivele de dezvoltare ale acesteia. Și ar fi bine să o iei foarte în serios, mai ales dacă sunt banii tăi în joc. De aceea, implementarea ar trebui să fie pasul trei în crearea unui proiect online, la care ajungi numai trecând cu multă luciditate și determinare prin etapele IM (Idee + Marketing). Unele idei e mai bine să fie ucise de Excel. Te va costa mai puțin în felul ăla. Costul de implementare mic poate deveni altfel o cheltuială făcută fără cap, în loc să fie o investiție interesantă.

Acum cu costurile: dacă faci lucrurile bine, nu vorbim de costuri, ci de investiții. Aceste investiții trebuie făcute astfel încât să fii ghidat de o idee destul de clară despre ROI-ul pe care îl vizezi pentru o anumită perioadă. Și, contrar părerilor foarte bine încetățenite prin România, bugetul tău de investiții nu ar trebui să se îndrepte în cea mai mare parte înspre implementare. Dimpotrivă! Sunt alte două zone poate chiar mai importante investițional decât implementarea: strategia și marketingul. Iar o distribuție decentă a bugetului total de dezvoltare a unui proiect online (luat pe un an, să zicem) ar trebui să arate  cam în felul următor (cu adecvările de rigoare pe tipuri de business și obiective): strategie: 20-35%, implementare: 25-45% și marketing:  25-50% (iar dacă o să zici că și implementarea face parte din marketing – așa cum cred și eu dintr-o anumită perspectivă -  atunci pur și simplu adună cele două procente). Asta în primul an, după care marketingul va ocupa cea mai mare parte din zona investițională. Mai e un detaliu aici: dacă strategia și implementarea sunt sume oarecum fixe și platite o dată, marketingul e o sumă variabilă și plătibilă periodic; de aceea, ele trebuie tratate separat în planificările tale de business. Bugetul de marketingul ar trebuie să fie o constantă și să îl adecvezi în funcție de obiective și rezultatele cheltuirii lui. Și mai ales: ar trebui să ți-l asumi în felul acesta încă de la început, să îl iei în calcul încă de la prima încercare de bugetare a unei idei de afaceri.

Ca și consturi propriu-zise, cred că există o singură regulă fundamentală: dacă știi ce să ceri și ai o planificare bună a business-ului, primești atât cât plătești. Unii îți vor putea da soluții de business personalizate și realizabile – iar expertiza acestora de obiecei costă destul de mult, dar nu atât de mult încât să nu fie o investiție rentabilă (dacă, din nou, o administrezi bine); alții vor încerca pur și simplu să îți vândă ce știu ei și nu de ce ai tu nevoie – iar ăștia vor miza pe prețuri mai mici și de cele mai multe nu vor vrea să audă de obiective și plată pe performanță. Tu decizi, dar fă-o cu luciditate pe banii tăi!

Soluția: Lucrează profesionist pe banii tăi, iar dacă în primele planificări ale ideii de afaceri îți lipsesc anumite expertize, nu ezita să te consulți cu specialiști. În punctul acesta, stabilirea adecvată a strategiei, modelului de business și bugetării sunt cele trei aspecte fundamentale de care depinde un start bun de proiect. Acestea îți vor da direcția, obiectivele pe care le urmărești și primele proiecții de performanță, astfel încât va fi mult mai simplu și mai eficient să treci în pașii următori de punere pe picioare a afacerii.

În stadiul implementării propriu-zise, cred că e indicat să lucrezi cu cei care îți dau soluții de implementare din perspectiva obiectivelor de business, dacă nu ai reușit să ajungi singur la aceste soluții (și chiar dacă ai ajuns, nu strică să te consulți cel puțin cu un expert în business online, pentru a-ți testa aceste soluții). De obicei cei care îți pot da soluții pe business din punctul de vedere al implementării vor avea o imagine destul de corectă asupra acestuia și prin urmare vor avea o perspectivă de dezvoltare mai adecvată.

Setează-ți din start obiective SMART și stabilește-ți indicatori de performanță care să îți ghideze administrarea performanței proiectului. După cum zicea Peter Drucker, unul din cei mai mari consultanți de management: What gets measured, gets managed. Restul sunt povești.


Filed under: Business, Online   |  Leave a Comment
Tags: , , , , , , , , , , ,

Lecțiile lui Tim Ferriss – sau despre curaj și discernământ în business

28Jul10

Îmi plac foarte puține cărți de dezvoltare personală și foarte rar obișnuita abordare pe aceste zone. Poate pentru că sunt eu ceva mai cinic, dar cred că nu prea poate veni nimeni – în modul acela fundamental – să îți zică cum să îți schimbi viață, oferindu-ți un text pe care l-a scris pentur câteva mii sau zeci de mii de potențiali ”cititori”. Asta se poate petrece întâmplător, lovindu-te de câte un om care îți zguduie serios fundamentele ființiale, dar asta e deja altă discuție.

În plus, în atât de multe din ele, atitudinea e at least chessy, ca să nu mai vorbesc de săltărismul pozitiv de care debordează aproape toate, transmitându-ți prin toți porii că totul  e posibil, că poți să te schimbi, că poți să fii orice și all that crap, vorba lui George Costanza. Opinia mea, apropo de aceste ultime floricele jubilatorii, este că n-ar trebui să vă amăgiți cu asemenea siropoșenii asumate burghez (adică stând frumos într-un fotoliu), pentru că – bad news – it is god damn hard to change things in/ with ourselves, mai ales fără un impact emoțional foarte puternic.

Mai sunt și altele, dar cred că v-ați făcut o imagine asupra orizontului de așteptare cu care am abordat cartea lui Tim Ferriss, The 4-Hour Work Week - un titlu care, după cele zise mai sus, sună a dracului de prost în promisiunile lui paradisiace.   Și, de fapt, dacă nu l-aș fi știut pe Ferriss din cu totul alte contexte – unde m-a convins – n-aș mai fi citit în veci așa ceva.

Dar am făcut-o și a fost o adevărată revelație. O analiză ascuțită a resorturilor care ne condiționează viața și mai ales un case study pe discernământ și curaj în a ne asuma pe noi înșine în contexte operaționale, mai ales pe zone oarecum ”profesionale”.

The 4-Hour Work Week e dincolo de intențiile de educare personală, ajungând în zona de interogare profundă a tuturor fundamentelor care îți ghidează acțiunile zilnice și mai ales mizele care stau la baza acestora. Și e, mai presus de orice, o carte de business, una din cele mai bune întâlnite până acum. Și, din nou foarte important, e o carte de citit personal, deci nici pe departe nu voi încerca un rezumat sau nici măcar o recenzie, ci doar vreau să v-o recomand cu câteva perspective de interpretare sau, mai degrabă, de asumare.

*

Ce e și ce vrea?  – Este un eseu inteligent și bine scris despre, rezumând extrem, curaj și discernămând personal, aplicate mai ales în business.  Sau, ca să păstrez poziționarea pe care o asumă cartea – cum să escape the 9 – 5, live anywhere and join the new rich – adică fix Gralul majorității celor care au treburi urbane și visuri de business.

Așadar, how can you join the New Rich și mai ales ce e treaba asta?

New Rich nu sunt ulțimii îmbogățiți sau ultimii oligarhi ruși, ci este un concept care îi numește pe aceia pentru care timpul și mobilitatea spațială le sunt cele mai importante elemente ale strategiei de existență, și care pun în valoare la maximum toate instrumentele la care au acees pentru a atinge un obiectiv aproape ideal: fun & profit :) . Aici e lecția de control, curaj și discernămând a lui Timothy Ferriss.

Ideea nu e să devii miliardar, ci să te bucuri de toate lucrurile și experiențele de care (crezi că) se bucură un miliardar. Iar acest întreg complex de factori care crează un nou stil de a aborda lucrurile este pus sub umbrela conceptului de Lifestyle Design de către Ferriss.

Pe lângă aceste două concepte, mai este unul care așează lucrurile în perspectiva pe care o construiește cartea: dealmaking – care stă pe două direcții: 1. realitatea este negociabilă și 2. DEAL este un acronim pentru etapele care, zice Ferriss, te vor duce spre acest nou stil de viață (D – definition: punctul de pornire în care se deconstruiesc majoritatea poncifelor mult prizate și se demonstrează că the commonsense rules of the ”real world” are a fragile collection of socially reinforced illusions; E – elimimnation: punerea în valoare a legii lui Pareto în toate aspectele fundamentale ale vieții tale operaționale; A – automation: folosirea la maxim a unor instrumente de eficientizare și control a veniturilor – outsourcing-ul și focalizarea pe cash flow în locul strategiei de exit; și L – liberation: eliberarea de îngrădirile spațiale și vechile delimitări temporale, astfel încât să poți atinge facilitățile mobilității).

Cam asta e structura și intențiile primare ale demonstrației strălucitoare pe care Ferriss o face în această primă carte a lui. Restul sunt detaliile și tacticile de a ajunge acolo, pe care, după câteva exemple ale stilului de scriere, vă las pe voi să le descoperiți singuri.

Așadar, hot bits:

If you can free your time and location, your money is automatically worth 3-10 times as much.

Different is better when it is more effective or more fun.

Get good at beeing a troublemaker and saying sorry when you really screw up. ;)

Doing something unimportant well does not make it important.

Dedication is often just meaningless work in disguise.


Learn to be difficult when it counts. ;) )

Și una din preferatele mele:  … unless something is well-defined and important, no one should do it. Eliminate before you delegate.

*

Un ultim lucru: e de departe cea mai bună carte citită anul ăsta, în această zonă, cu insighturi la fel de puternice precum cele din Freakonomics.

În România o găsiți la Okian și e vreo 72 de lei. Vedeți aici. Dacă nu știți cine e Tim Ferriss, vedeți unele lucruri aici.

Spor la citit! :)


Filed under: Business, carti   |  Leave a Comment
Tags: , , , , , ,

Caut om de vânzări – with brains & guts!

27Jul10

De o vreme, alături de Adrian Rus, căut un om bun de vânzări pentru Goofkoof. Va vinde proiecte online, alături de o echipă creativă și foarte eficientă, dar primordial va trebuie să fie capabil să vândă.

Am avut câteva interviuri, am întâlnit câțiva oameni interesanți până acum, dar nu chiar acel om care să-și poată asuma acest rol foarte clar în agenție: să vadă oportunități de business și să reușească să vândă. Așa că, we keep looking. Dacă te interesează jobul sau dacă știi pe cineva căruia i s-a potrivi, aștept un  mail pe gabriel [at] goofkoof.ro (sau un coment aici).

*

Descrierea jobului e aici:

Căutăm o persoană care să știe bine piața de online România, dar mai ales să fie un vânzător înnăscut. Dacă ai asemenea abilități, ca să putem lucra împreună, mai trebui să știi și să poți următoarele:

- să faci market research și să înțelegi cum funționeează un business;
- să vezi oportunitățile de business din jurul tău;
- să fii concis(ă) și convingător/ convingătoare;
- să știi negocia;
- să respecți time frame-uri;
- să ai o idee clară despre ce este marketingul online.

Responsabilități:

- vei vinde proiecte online, de la cele mai simple, până la campanii complicate
- vei lucra pe o piață foarte interesantă, dar cu clienți care trebuie ajutați să vadă soluțiile pe care le propunem;
- vor conta mai mult decât orice rezultatele, dar vei avea foarte mult de învățat;
- vei lucra într-o echipă de oameni tineri, dinamici, creativi și relaxați, într-un birou în centrul Clujului.

Beneficii:

- vei fi bine plătit, dar va trebui să ai rezultate;
- vei avea toate condițiile tehnice și profesionale pentru a deveni foarte bun;
- vei lucra cu oameni cu experiență în marketing, deci vei avea multe de învățat;
- vei face parte dintr-un proiect aflat în plină dezvoltare pe această piață.

*

Spor și succes! :)


Filed under: Jobs, Online   |  5 Comments
Tags: , , , , , ,

Antreprenori, lideri, manageri

25Jul10

Mă preocupă intens în ultima vreme, pe lângă chestiunea eficienței în marketing, structura bazală pe care ar trebui să stea un business ca să devină interesant în perspectivă (lăsând la o parte chestiunile fundamentale de conținut – ideea, modelul de business, piața, calitatea umană).  Cred că sunt trei roluri sau – cum le voi numi preponderent în cele ce urmează – funcții fundamentale și complementare care creează acestă structură: antreprenorul, liderul și managerul.

Cum funcționează aceste roluri?  – Antreprenorul e cel care investește într-o idee sau viziune, de multe ori proprie. Liderul este cel care poate activa din punct de vedere motivațional un context uman care să asigure aplicarea acelei viziuni. Iar managerul este cel care are grijă ca toate elementele operaționale să funcționeze, astfel încât investiția să devină profitabilă.

Într-un business, singurul care ar risca serios este antreprenorul, dar acest risc poate fi controlat cu ajutorul celorlalte funcții de care vorbeam mai sus. Liderul ar trebuie să reducă riscul unui business prin traducerea motivațională a viziunii care fundamentează proiectul, astfel încât să creeze determinare pentru cei care, convinși în felul acesta, își vor asuma același drum. La rândul său, managerul ar trebuie să fie capabil să implementeze și să coordoneze operațional investiția pe care antreprenorul a făcut-o și să gestioneze eficient traiectoria motivațională imprimată de lider.

Din punctul meu de vedere, bazat pe o privire atentă asupra unor afaceri foarte interesante în acest moment, cele trei roluri funcționează cel mai bine și de cele mai multe ori separat, cu condiția să comunice foarte bine. Nu insist aici pe aceste concluzii, fiindcă veți vedea fiecare în parte cum trebuie abordată chestiunea pentru propria situație de business.

Acum, nu că nu ar fi mii de cărti despre fiecare din aceste roluri deja, dar parcă insighturile vin uneri mult mai direct din sinteze radicale și priviri proaspete asupra lucrurilor. Therefore, I give you a bit of theory! Atât cât încape în șase paragrafe. :)

*

Antreprenoriatul, ca și leadershipul, este o chestiune de viziune inovativă: dorința de a schimba lumea prin punerea în practică a propriilor idei. Nu cred că există un antreprenor autentic sau un lider profund care – în cele mai adânci și fundamentale zone ale ființei lor – să nu-și dorească să schimbe lumea fie prin găsirea unor soluții la anumite probleme ale realității, fie prin provocare unor schimbări profunde la nivel social.

Însă, dincolo de aceste apropieri, sunt câteva lucruri fundamentale care despart aceste două funcții sociale. Specificitatea antreprenoriatului este dată de ceea ce aș numi o ”setare economică” a viziunii (în felul în care Levitt & Dunbar înțeleg conceptul în Freakonomics: un set de instrumente care regularizează și asigură perspectivă asupra unor – foarte largi – zone de realitate):  antreprenorul va pune la lucru anumite resorturi economice pentru a urmări și umple oportunități pe care le sesizează  în diverse segmente al realității.

Mai mult, există o altă diferență, poate fundamentală, care definește cele două roluri – raportarea la risc: antreprenorul este, la rigoare, singurul care își riscă resursele pentru pune în aplicare o viziune pe care o preconizează lucrativă. Liderul e o funcție operațională – chiar dacă fundamentală -, la fel ca și managerul. Aș zice: nu ești antreprenor dacă nu ți-ai riscat resursele pentru o idee aplicată economic, la fel cum nu ești lider dacă nu ai reușit să activezi câteva persoane să te urmeze într-o viziune, dincolo de niște beneficii directe și imediate. La fel, te poți numi manager doar atunci când ai reușit să eficientizezi operațional o investiție și să o așezi pe un trend crescător. Până atunci, vorbim de intenții și dorințe.

Apoi, dincolo de aceaste divergențe, mai există cel puțin una importantă, care ține de instrumentele cu care sunt predispuși să lucreze: un lider va lucra întotdeauna cu oameni pentru a-i face pe aceștia să schimbe ceva în lume, pe când un antreprenor va lucra, dintr-o perspectivă investițională,  cu resursele la care are acces pentru a-și duce la aplicare viziunea. Un manager, pe de altă parte, nu trebuie să schimbe lumea, ci doar să ajute la schimbarea lumii, lucrând cu resursele care i  se pun la dispoziție inițial și cu cele pe care și le va crea pe parcurs, având, atât pe parcurs, cât  și la final, drept stea călăuzitoare profitabilitatea ;) .  Din această perspectivă, un lider poate fi o resursă investițională a unui antreprenor, la fel și un manager.

Abordarea aceasta a mijloacelor este dusă mai departe și fundamentată de o calitate care asigură diferențierea fundamentală și, practic, magnetismul persuasiv al liderului: carisma. Toți liderii o au. Nu poți aduce ca lider acel ”extra-value” fără ea. Nu o poți mima, pentru că nu ține de elemente cuantificabile, ci este mai degrabă o funcție energetică, un magnetism personal care creează imediat fie aderențe, fie respingeri, dar împarte hotărât apele de fiecare dată.

Când cele trei roluri se suprapun, avem personaje fascinante precum Steve Jobs, Jeff Bezos, Donald Trump  sau Gary Vaynerchuck. Când rolurile de lider și de manager se suprapun, avem personaje magnifice precum Jack Welch sau Erich Schmidt.

Vă las pe voi să completați exemplele și, mai ales, să îmi dați nume pentru celelalte combinații. La fel, nu fiți timizi să îmi spuneți care e perspectiva voastră personală asupra acestor chestiuni.

Spor la afaceri!


Filed under: Business, Teorie   |  Leave a Comment
Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

Marketingul – online și eficient

24Jul10

Marketingul online al companiilor din România va fi relevant când va avea intrumente potrivite de măsurare a eficienței. Și strategii clare de conversie.  Până atunci, suntem între dacă și parcă. Nici nu prea știm ce vrem, nu prea ne dăm seama dacă merită, parcă e scump (că dumpingul e încă regula esențială de supraviețuire), ar merge să facem ceva, dar numai dacă e ieftin, ideal gratis ș.a.m.d. E greu așa, pentru toată lumea. ;)


Filed under: Online, Stuff around   |  Leave a Comment
Tags: , , , ,

Despre Claude Hopkins și începurile publicității eficiente

12Jul10

Cred că Claude C. Hopkins nu are nevoie de prea multe cuvinte de prezentare. Oricine are treburi în advertising, marketing sau comunicare de orice fel ar trebui să poată cita din el și în somn (asta cu atât mai mult cu cât ar fi având intenții să lucreze în Grupul WPP). ;) El a fost, înainte de Erikson, McCann și Ogilvy, cel care a clădit mai mult decât oricare altul această disciplină care azi pare ubicuă și imposibil de evitat în orice societate de piață – advertisingul. Însă Hopkins a fost mult mai mult decât un advertiser. El a fost, fundamental, un extraordinar strategist de marketing și abia apoi un mare copywriter. Toată viața lui s-a străduit să demonstreze și să aplice câteva principii elementare în aceste domenii: (1) că publicitatea are ca singur scop să producă vânzări, (2) că trebuie să îți cunoști foarte bine consumatorul, înainte de a începe să-i comunici ceva, (3) că orice vânzare de succes are la bază o propunere de servicii și (4) că publicitatea este esențialmente o afacere (deci investiție) cuantificabilă. Pare mai actual ca oricând, nu?

Am recitit de curând volumul publicat de Publica în 2007 – Viața în publicitate & Publicitatea științifică – și m-au frapat două lucruri: această înclinație a lui spre eficiență (deci măsurare, deci control – principii care azi stau în centrul marketingului online) și modestia extraordinară care ascunde campanii cu căruțe de bani, dar și cu urmări de milioane de dolari pentru brandurile astfel create. Aici vreau doar să circumscriu în zbor un context de interpretare, pentru că detaliile sunt mai degrabă discernabile direct citind aceste texte – și poate vă conving astfel să le și (re)citiți.

*

Născut în 1866, Hopkins a ajuns cu adevărat într-o poziție importantă în advertising abia în 1907 (știți ce era prin locurile astea atunci, nu?), când i-a fost propusă conducerea agenției Lord & Thomas (actualmente DRAFTFCD, parte a grupului Interpublic). Avea 41 de ani, își stabilise de ceva timp deja majoritatea principiile de lucru și avea câteva succese importante în portofoliu. Primea o sumă impresionantă pentru a conduce agenția: 185.000 $ pe an (vreo 2 milioane la valoarea de azi)!

La Lord & Thomas, unde Albert Lasker i-a lăsat mână liberă după stabilirea liniei strategice, a creat pur și simplu branduri care au hotărât istoria de consum a secolului trecut, precum:   Kleenex, Kotex, Pepsodent sau Lucky Strikes. În scurt timp, prin creativitatea și principiile aplicate de Hopkins, Lord & Thomas a devenit agenția cea mai mare și mai influentă din lume.

Toate acele principii și mai ales experiență care a a stat la baza lor puteau rămâne cunoscute doar apropiaților și concurenților, dacă nu ar fi ajuns în cele două texte care au pus primele fundamente în marketingul bazat pe eficiență și au statuat o abordare în comunicarea din acea perioadă. În 1923 a publicat Scientific Advertising, iar în 1927, publicată inițial în foileton, a urmat un fel de autobiografie profesională, My Life in Advertising, un text care, deși lipsit de directețea parimică din primul volum, înlocuită de un ton ceva mai relaxat, cred că e mai semnificativ ca insighturi în acest moment.

Publicitatea știițifică este un titlu cam pretențios care promite un domeniu ale cărei instrumente de cuantificare nu ajung niciodată să fie revelate de Hopkins, lucrurile limitându-se la câteva idei și principii structurale (dintre care o parte le-am rezumat mai devreme).

Științificitatea pe care o susținea (sau mai curând o propunea) Hopkins era o chestiune de research (în primul rând în zona consumatorului), intenționalitate primară (publicitatea trebuie să vândă, fundamental, de aici venind și măsuratorile investiilor) și bun-simț realist în asumarea și propunerea unui mesaj publicitar (texte de copy ”obiective”, adică cu propuneri concrete și cât mai cuantificabile, și o permanentă atitudine de vânzator inteligent și altruist – adică unul care în loc să vândă un produs, propune un serviciu onest și ”garantat”).

Care sunt instrumentele de științificitate totuși? – Well, acestea sunt frumos ocolite de Hopkins, ca bunuri care, alături de talentul lui impresionant, au constituit avantajele competitive majore ale abordării sale.

*

Sunt multe alte detalii poate mult mai semnificative decât astea și cu ascunzișuri mai savuroase, dar cred că cea mai potrivită urmare din acest punct ar fi – dacă v-am convins de actualitatea lui Hopkins – să reluați cărțulia asta și să o dați gata dintr-o suflare. O împrumut dacă e cazul.

Enjoy! :)


Filed under: carti   |  Leave a Comment
Tags: , , , , , , , , ,
« Older posts
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.